Prăjiturile Bakuko

Pasiunea pentru prăjituri

Dulciurile sunt plăcere și emoţii, un mod de a comunica! Printre preferate se regăsesc: torturile care ne bucură aniversările și alte evenimente importante, iar apoi plăcinta/checul/prăjitura bunicii/mamei/mătusii, Toate ne rămân în amintire ca fiind minunate. Nu reținem număr de calorii, glucide și carbohidrați. Reținem emoția evenimentului și persoanele din jurul nostru.

 

Acesta este motivul pentru care facem dulciuri! Sa bucuram!

 

Pentru mine pasiunea pentru dulciuri a venit cu pași mărunți. La început am vrut sa încerc prăjiturile făcute acasă de mama; bineînțeles aceste prăjituri au fost făcute cu telefonul la ureche pentru a primi indicațiile  în timp real. Au fost și reușite, au fost și eșecuri, dar cel mai important mi se pare să știi ce și unde ai greșit. Atunci începi sa gândești în limba dulciurilor.

 

Apoi a apărut nevoia de a coace ceva… orice, oricând. Toți pașii preparării unei prăjituri au început sa mi se para irezistibili: alegerea rețetei, adaptarea la ustensilele aflate în propria bucătărie, prepararea propriu zisa când simți efectiv dacă totul decurge firesc sau este ceva ciudat, când bagi prăjitura în cuptor sau în frigider și aștepți, tragi cu ochiul, analizezi, și ai mai făcut o prăjitură pentru bucuria ta de a face și bucuria altora de a gusta din ea.

 

Cu timpul am început sa simt gol în stomac în fata ustensilelor de cofetărie: tăvi, mixere, cuțite și am decis ca trebuie făcut ceva…asa ca am urmat curs de cofetar. Cursul s-a dovedit a fi uimitor și mi-a deschis o mica fereastra spre ceea ce înseamna cofetăria: un domeniu vast, cu o organizare fantastica, în fata căruia te simți mic, dar care iți dă șansa sa simți.

 

Sper sa fiu ceea ce am admirat mereu la alții – cineva care își cunoaște pasiunea și poate trai prin ea.

 

Lasă un comentariu